La prima vedre, par uşor de descifrat. Ei obişnuiesc să discute deseori despre dragoste, dar se referă de fapt la sex. Ştiu totul despre maşina lor, dar foarte puţin despre propriile sentimente. Se vor flexibili, moderni, fără prejudecăţi, dar zilnic se agaţă de ideile lor fixe. Vor să pară puternici, imbatabili, să aibă totul sub control, dar un simplu strănutat îi înspăimântă. Se tem de apropiere, de intimitate, de declaraţii, dar vor să fie îngrijiţi, răsfăţaţi şi iubiţi.

De ce se comportă astfel?

Psihologii au încercat să răspundă la mai multe întrebări legate de “enigmaticii” reprezentanţi ai sexului puternic.

• De ce când sunt puşti se caţără pe garduri?

Sau, mai târziu, escaladează munţii sau se luptă cu valurile? Încă de la vârsta grădiniţei, băieţii simt nevoia să-şi lărgească spaţiul vital, să-şi învingă limitele, să accepte provocările, să sfideze pericolul. Toate sunt aspecte care nu au nimic de-a face cu domeniul emoţional.

• De ce se uită cu atâta plăcere la fotbal?

Sau la formula 1? Fie că se află în tribune sau acasă, în fotoliu, la televizor, ei sunt trup şi suflet cu “eroii”: strâng pumnii, se agită, se încruntă, strigă răguşiţi îndemnuri, se luptă alături de ei. Dotaţi hormonal pentru agresiune şi luptă, competeţie şi întrecere ei se lasă “dirijaţi” de testosteron.

• De ce pot separa atât de uşor sexul de dragoste?

De fapt, pentru bărbaţi nu există o relaţie determinată între sex şi dragoste, susţine antropologul englez Carol Greene. Femeile leagă mai întotdeauna sexul de dragoste pentru că în adâncul inimii lor sunt “mame”; excitaţia şi sentimentul de tandreţe sunt inseparabile. În plus, în timpul sexului, femeia se gândeşte la partener ca la un potenţial tată al copilului. Dar la începutul evoluţiei, bărbatul trebuia să asigure numai perpetuarea speciei, împrăştiindu-şi “sămânţa” oriunde putea. Astfel se face că sexul plătit îi este de ajuns: gustă plăcerea fără responsabilitate.

• De ce bărbaţii nu dansează?

Majoritatea refuză să danseze pentru că dansul înseamnă armonie, comunicare, iar un bărbat se dirijează în principiu după dominanţă şi victorie.

La dans, el nu poate câştiga, are voie numai să conducă. În al doilea rând, dansul presupune apropiere de parteneră. Apropierea trupească îi place atâta timp cât conduce către ceva: către sex. Şi cum nu este cazul… refuză. Bărbatul este mereu orientat către un ţel. În timp ce o femeie se contopeşte cu mişcarea, el mormăie în gând: ” Ce caut eu aici?”

• De ce se retrag uneori în cochilie?

Din când în când simte nevoia să stea singur, ore întregi. Femeia aspiră la o relaţie, pe când bărbatul la autonomie şi independenţă. Spre exemplu, la popoarele de aborigeni şi indieni care trăiesc după reguli arhaice această retragere are valoarea unui ritual de iniţiere: un tânăr care rezistă ore întregi în sălbăticie şi singurătate devine bărbat.

• De ce le vine aşa greu să înţeleagă femeile?

Ele sunt cele care spun întotdeauna “Strânge-mă în braţe!” pentru că ei nu simt nevoia lor naivă de afecţiune. Nici măcar nu observă când ea îl înşeală, nici când între ei s-a terminat totul. Pur şi simplu, îi lipseşte “antena” pentru semnalele feminine.

Numai la început gândurile lui se învârt în jurul relaţiei. Îndată ce faza de cucerire s-a încheiat şi e linişte pe frontul privat, atenţia lui se îndreaptă în altă parte.

Femeia însă îşi doreşte să dezvolte mai mult relaţia. Ea îi receptează toate semnalele, de aceea e capabilă să-l înţeleagă mai bine. În schimb, el are o adevărată oroare faţă de discuţiile de clarificare despre cuplu, preferând să lase lucrurile în suspans.

Etichete: barbatii, cuplu, dragoste, femei, intimitate, partener, sentimental, sentimente, sex