Trăim într-o lume în care valorile de altădată nu mai sunt valabile, ba chiar nu sunt văzute cu ochi buni de unii.

Deseori auzi chiar mame de fete, spunând că în ziua de azi, nu există iubire, e “o poveste despre cai verzi pe pereţi”, şi ar trebui să nu mai visezi şi să îţi cauţi pe cineva care să îţi asigure un viitor cât mai promiţător.

Sincer, nu ştiu ce cred acele fete, în viaţa asta câştigi un lucru şi pierzi altceva, nu le poţi avea pe toate, există o constanţă în toate chiar şi în lucrurile pe care ţi le oferă viaţa.

Am avut o relaţie în care aveam de toate mai puţin acel lucru, pe care l-am aşteptat toată tinereţea, pe când eram încă o fată visam să găsesc acea iubire curată şi sinceră, pe acel prinţ cu un cal alb care să mă fure în lumea lui, dar nu am avut parte, poate şi pentru că sunt o persoană care nu dăruie nimic dacă omul nu merită şi astfel am rămas rece, mereu mi s-a reproşat că par o bucată de marmură fără regrete şi sentimente. Nu a ţinut mult acea relaţie, nu sunt un om al compromisurilor şi prin urmare inevitabil am fugit de ea, nu mă simţeam împlinită, iar de căsătorie nici nu se putea discuta cu mine. Aleg să fiu singură o viaţă întreagă decât să mă trezesc dimineaţa lângă un om care în afară de bani nu reprezintă nimic pentru mine…

Dar când m-am îndrăgostit prima oară, a fost atât de puternic şi inedit, încât nu ştiam ce să fac cu acest sentiment. Eram panicată că îmi pierd controlul asupra mea, nu mi s-a mai întâmplat niciodată până atunci să ascult de cineva sau chiar să îmi ştie cineva punctele slabe, eram ca o carte deschisă, fără să opun rezistenţă, putând fi oricând rănită.

Norocul a fost de partea mea şi am un om lângă mine care mă iubeşte şi nu regret nici o clipă că inima l-a ales tocmai pe el să îl iubesc.

Prin urmare ideea care m-a făcut să mă gândesc la această problemă actuală, este legată şi de o întrebare: Poate fetele din cauza fricii de a  nu fi abandonate aleg să nu mai asculte inima şi să fie mult mai indiferente faţă de sentimente, alegând bărbaţi chiar mai în vârstă decât ele, doar să fie asigurate material şi să nu sufere din cauza băieţilor care se joacă  cu sentimentele lor?

Nu ştiu? Poate e asta, poate e alt motiv? Dar nu putem nega faptul, că în ziua de azi tot mai puţini aleg un partener pe care îl iubesc, primează mai mult interese de ordin material sau oricare altul, dar nicidecum iubire.

Mă întreb dacă peste 30 de ani voi mai vedea acele cupluri fericite de bătrânei, plimbându-se prin parcul Cişmigiu, ţinindu-se de mână şi care se privesc ca în prima zi în care s-au cunoscut şi s-au îndrăgostit unul de celălalt…

Etichete: bani, iubire, partener, sentimental, sentimente